sâmbătă, 7 iulie 2012

Nasterea

Am descris momentul asta pe facebook fiindca atunci nu vedeam util un blog.....dar acum simt ca sunt atatea chestii care simt nevoia sa le impartasesc cu altii, experiente, idei, bucurii, probleme....si pe care vreau sa le pastrez amintire...sunt atat de pretioase acum....dar sigur in timp le voi uita....asa ca a aparut blogul meu...TADA!

Pot sa va spun ca eram terifiata de ideea de cezariana si de cand mi s-a spus ca exista posibilitatea asta ma mangaiam in fiecare seara pe burtica si il rugam pe Luca sa iasa singur. Si ma asculta il simteam cum se impinge….simteam contractii dar nu erau eficiente, asta timp de aproape o sapt.
Miercuri seara, nu stiu de ce m-am apucat sa fac un tort si cand il faceam m-am mangaiat pe burtica si i-am zis ca e tort de ziua lui…si asa a si fost:)). La ora 10 dimineata l-am trezit pe sotul meu ca mi s-a rupt apa….inca eram calma….nu ma durea nimic. Il simteam doar pe Luca cum se impinge cu piciorusele din podul burtii. De aici incolo totul a devenit fast forward….mi s-a pornit diaree….am stat cred ca o jumate de ora pe wc….ma simteam confortabil si gestionam bine contractiile. Am sunat-o pe Ana Gogan sa o intreb daca sa merg la spital ca aveam contractii regulate, dar inca ne dureroase… ea m-a linistit ca mai avem timp. Asa ca m-am asezat sa mananc…. si cred ca in timpul urmatoarelor 3 contractii totul a devenit cat se poate de intens… contractiile erau dese si puternice.  Am pornit la spital cu masina, m-am internat la aprox 12:30 cu dilatatie de 2 cm….cand au auzit ai mei 2 cm s-au dus linistiti sa manance: “mai este pana naste”…am ajuns la etaj in salon…cu contractii foarte dureroase aveam dilatatie de 4….asa ca m-au asezat la monitorizare….si in timpul contractiilor imi verificau dilatatia. am fost intrebata daca vreau epidurala, le-am raspuns ca am nevoie de timp sa ma gandesc. Cand am terminat monitorizarea (deci dupa 10-15 minute) ma hotarasem…facem anestezia….dar era deja prea tarziu aveam dilatatie de 8…asa ca am mers la baie ca simteam ca apasa tare bebe pe vezica…. el se impingea cu toata forta…. cand m-am intors deja simteam nevoia sa imping…eu recunosc ca durerea contractiei a fost prea mare sa ma concentrez la impins dar l-am simtit pe Luca care si-a dat drumul…s-a impins literalmente foooarte tare si i-am simtit capsorul blocat…doctorul mi-a zis doar : “haideti pe masa ca nasteti” si la urmatoarea contractie cu ajutorul domnului doctor m-am concentrat sa imping si eu…mi-a explicat ca bebe acuma se chinuie si e incomod…asa ca am impins cat de tare am putut (m-am rupt putin…dar nu mai conteaza) si apoi imi zice moasa: “gata gata nu mai impingeti ca e aici” si l-am auzit cum plange….nu-mi venea sa cred…l-au sters si mi l-au dat in brate…piele pe piele…era asa de linistit la mine in brate…am stat putin asa si apoi l-au luat pentru examinarile de rutina si vaccinuri.
A fost o munca in echipa…fara el nu as fi reusit…m-a ascultat inca din burtica. Deci cu ce sentiment am ramas?…Nasterile pot fi o experienta chiar placuta daca cooperezi cu cei implicati:)


Daria si micutul Luca

luni, 2 iulie 2012

Joi 12 Aprilie 2012

Asta este fara dar si poate cea mai frumoasa zi din viata mea....ziua in care s-a nascut micul meu print. Am avut o nastere superba....le doresc la toate femeile sa nasca ca mine! Nu pot sa zic ca a fost painless...dar a fost o durere cumva fericita. Greu foarte greu sa descriu, dar sunt convinsa ca exista mame care inteleg perfect cand spun asta.
Am fost extrem de fericita ca am avut contactul acela 'skin to skin'....mi l-au dat in brate sa ne cunoastem....a fost cel mai emotionant moment din viata mea...stiti pentru ce e important momentul ala?
In secunda in care el iasa  e cel mai dubios sentiment; pentru ca pierzi cam 5 kg dintr-o data, luand in calcul si lichidul si placenta....eu literalmente ma simteam de parca ceva s-a rupt din mine(lucru care chiar se intamplase) nu era durereos fizic, dar imi venea sa plang....iar cand mi l-au dat in brate....cu el in brate m-am simtit intreaga din nou. Pe langa reintregirea care ti-o ofera, in momentul acela fiecare mama se indragosteste definitiv si irevocabil de puiul ei. Este singura varianta in care eu cred in dragoste la prima vedere:))
Nu este doar o nevoie a puiului de linistire si de reglare a temperaturii, este o nevoie a mamei de siguranta si de reintregire si de liniste interioara si nu in ultimul rand este o nevoie a relatiei, este momentul cunoasterii si al iubirii absolute. Cred cu tarie ca acest moment trebuie sa existe pentru fiecare mama si pentru fiecare pui, stiu ca la cezariene e mai greu, dar trebuie sa gaseasca o metoda sa le ofere asta pentru ca e cel mai frumos lucru pe care il poti trai.
Nu reusesc se inteleg de ce ne-am robotizat asa...de ce femei care ar putea sa nasca natural, aleg in mod deliberat sa nasca prin cezariana, de ce cred ca e mai usor....parerea mea este ca se priveaza singure de cea mai frumoasa zi:). De cateva mii de ani femeile nasc in mod natural copii...si ne-am descurcat atat de bine incat am ajuns la 6 bilioane de oameni pe Terra. Dar aparent, de vreo cateva zeci de ani, nu mai stim sa nastem, nu mai stim alapta, nu ne mai stim creste copii. Eu zic ca continuarea de la acest lucru este una cat se poate de subra noi involuam, si masinariile evolueaza.
Eu una am refuzat sa cred in ce spun altii....si am ales sa cred in noi...in noi 3(eu+bebe Luca+tati Iuiu). Desi mi-au spus ca trebuie sa-mi provoace nasterea medicamentos, apoi ca mai mult ca sigur va fi nevoie de o cezariana, pentru ca sunt foarte stramta si sensibila...am auzit de la doctori....toate variantele in care eu nu pot sa nasc fara ajutorul lor. Sincer, cand mi s-a spus ca probabil voi naste prin cezariana, am plans...nu asa vroiam sa vina pe lume printul meu!
Dar mi-am pus toata increderea in mine si in bebele meu din burtica(inca) si am nascut cu 3 zile inainte de data presupusa si cat se poate de natural....nu au apucat sa-mi faca decat o anestezie locala pe masa de nastere cu 5 minute inainte sa iasa bebe Luca.
E un amalgam de idei stiu...urmatoarele postari vor fi mai clare, dar priviti aceasta prima postare ca o scurta descriere a ce urmeaza :)